De Citit : Editoriale

visele de sub pleoape

| 19 mai

visele jpeg

e un loc in care vreau sa ma duc. undeva in italia. nu stiu cum se cheama. nu e oras mare. e mai izolat. e asa ca un sat. mi-a trimis un prieten poze de-acolo. mi le-a pus pe mail. adica prin transfer. a facut omul vreun milion de poze. adica a pozat fiecare colt din locu ala. si io cred ca vreau sa ma mut acolo. vara vin turisti. dar sunt putini. ca e liniste si nu-s bairame-n discoteci. ca n-au discoteci. e liniste si finca nimeni nu mai constru­ieste nimica. si noaptea auzi marea si auzi cum fosnesc frunzele in pomi. nici n-au televizoare pe-acolo. numa sa nu-mi ceara cineva buletinu sau pasaportu. asta-i tot ce vreau. sa nu-mi ceara nimeni socoteala. sa stau si io acolo si sa ma uit la mare si la pomii aia. vreau sa castig niste bani si sa-mi iau o bicicleta. si sa ma plimb cu ea pe-acolo. ca dupa-masa toata lumea isi face siesta si strazile sunt pustii si nu se-aude nici un zgomot. si io o sa ma plimb cu bicicleta si-o sa ma opresc din cand in cand sa iau o gura de apa din sticla mea de plastic. cred ca asta vreau. si cred ca asa e cel mai bine. am o singura teama. stiu ca n-o sa reusesc s-ajung acolo chiar acuma ca mai am ceva lucruri de facut pe-aicea. adica mai am ceva treburi de rezolvat. asa vreo cativa ani. adica vreo zece ani. poate chiar douazeci. si ma gandesc ca daca ajung in locu asta minunat pe la saizeci de ani poate c-o sa am prea multe probleme cu reumatismu ca sa mai merg pe bicicleta. nu stiu. o sa vad. deocamdata ma mai uit si io la pozele alea frumoase. poate in astia douazeci de ani m-apuc sa-nvat un program in 3d si iau milionu ala de poze si-mi fac o simulare ca lumea. si daca-mi iese cum trebuie poate nici nu mai plec.