Probabil ca multi dintre noi, europenii care i-am vazut la lucru pe japonezii plecati in vacanta, ne-am pus intrebarea cum se comporta ei oare in viata de zi cu zi?
Ei bine, diferenta este coplesitoare. In primul rand, ca japonezii, care nu ar lasa in Europa nici un fir de iarba nepozat, nu poarta, asa cum am putea crede, ceas de ceas si clipa de clipa aparatele foto la ei, desi in Europa ei par sa priveasca intreaga lume prin lentila. Fiind insa turisti profesionisti, au multa intelegere fata de strainii care le viziteaza tara.
Sunt foarte amabili, uneori chiar in exces. Cand ghidul nostru, o romanca ce locuieste de ani buni la Tokyo, ne spusese ca japonezii te ajuta chiar si atunci cand nu inteleg ce vrei de la ei mi s-a parut a fi doar o poanta buna.
S-a dovedit insa ca un astfel de lucru este totusi posibil. Sa va dau un exemplu. Eu fac parte din acea categorie de fapturi sentimentale care deschid cutia postala cu emotie. Mor de bucurie cand primesc vederi. E o placere pe cat de vinovata, pe atat de anacronica, lucru dovedit si de faptul ca, in ultimii ani, fiorul meu poetic este rasplatit doar cu scrisori de la banca, note de plata si cu cate o veche amenda de pe RATB.
A fost foarte usor sa gasesc la Tokyo carti postale, mult mai greu sa gasesc timbre si parea de-a dreptul misiune imposibila sa detectez o cutie in care sa le arunc si sa le las de acolo in seama postei japoneze. M-am tot foit cu vederile timbrate in mana intreband in stanga si-n dreapta, intr-o engleza mult simplificata, iar intr-un restaurantel cu sushi, patronul, care era si singurul bucatar, mi-a aratat o harta dandu-mi multe instructiuni. Vazand ca nu pricep o vorba din japoneza lui, a inceput sa-mi spuna aceleasi cuvinte, silabisindu-le cu multa bunavointa. Nimic. Cativa clienti si-au parasit ca la un semn mesele gata sa ma sustina in cautari. Am pornit cu o gasca intreaga de oameni care se contraziceau intre ei galagios, nu stiu exact daca se certau, dar foloseau, in orice caz, multe vocale.
CITESTE MAI DEPARTE pe Cotidianul.ro.