De Citit : Reviews

19 ani de maimute

| 29 septembrie

E greu sa vorbesti depre orice joc marca Monkey Island fara sa vorbesti un pic despre istoria acesteia. Sunt aproape 20 de ani de cand a aparut primul joc din consacrata serie. La baza acestei serii stau trei vizionari ai perioadei – Dave Grossman, Tim Schafer si ‘taticul’ seriei, Ron Gilbert. Iar dupa al doilea joc, toti si-au vazut de drum si au avut parte de cariere de succes, intr-o oarecare masura. Dar in orice caz, actualmente, toti trei stau comod, fac jocuri, si au parte de o oarecare celebritate. In total, exista 4 jocuri sub umbra LucasArts, si un al 5-lea iese acum, capitol cu capitol. Ca o banda desenata. Dar… gata cu istoria!
Informatii generale
Seria Monkey Island spune povestea interminabila a lui Guybrush Threepwood, un tanar naiv care vrea sa devina pirat. Si devine pirat. Si gaseste comori. Si cucereste fata. Si invinge maleficul trimis al iadului, piratul zombie LeChuck. De multe ori. Si dupa asta mai apar niste altii, tot malefici. Am mentionat insula plina de maimute de pe care scapa? De vreo patru ori? Si asa s-a ajuns la cam 5 jocuri, partial. Umorul este cheia seriei, sau a fost pentru primele 3 volume, urmatoarele fiind mai subtirele la acest capitol.
Celor care doresc sa stie mai mult despre serie, le propun sa incerce jocurile.
Monkey Island nu poate fi considerat (doar) un joc in adevarata putere a cuvantului. Este mai degraba un film interactiv, dovada clara a acestui fapt fiind filmuletele de pe youtube. Asa ca te poti uita la vreo 3-5 ore de joc, fara vreo frustrare ca habar n-ai ce sa faci, fara sa misti mouse-ul. Consider necesar sa privim jocurile Monkey Island ca pe un film/serial animat. Adica, pur si simplu multi se uita la el pe youtube! (cum am facut si eu de exemplu, din lenea de a juca, sau de a instala).
Personal, consider ca seria se imparte in doua parti semnificative. Nu perioada LucasArts si cea post-LucasArts sau perioada Ron Gilbert si cea post-Ron Gilbert. Mai degraba perioada ‘piratilor’ si perioada ‘turistilor’.
Primele 3 jocuri, desi neomogene din punct de vedere al echipei, au ceva in comun: lumea lor este locuita (predominant) de personaje care SUNT pirati cu mentalitati contemporane, iar al 4-lea si al 5-lea (primele doua capitole, mai exact) contin personaje contemporane cu mentalitati de pirat. Lucru care este cel mai evident in al 4-lea joc, unde incercand sa parodieze/satirizeze comercializarea la scara mare a mai orice, jocul in sine devine un produs comercial si neinspirat, lipsit de suflet. Putem considera ca intergritatea artistica a jocului a fost sacrificata de dragul acestui mesaj: comercializarea si compromisul este moartea artei (extrapoland si simplificand). Sau ca jocul este pur si simlu prost. Sunt rau, nu e chiar prost, dar este mediocru.
Aceste diferente se vad in mai toate aspectele jocurilor. Al treilea joc – favoritul meu, este 2D, facut in mare parte, de mana, o munca monstruoasa, dar se simte efectul asupra produsului final. Totul e colorat, frumos si plin de personalitate, pare o lume VIE. In a 4-lea joc, se trece la 3D, pentru ca e mai simplu si mai ieftin. Se pierde mult in tranzitie, lumea devine goala si lipsita de carisma. Aceeasi problema o am si cu a 5-a parte. Insule mici si pustii. Personaje multe, dar de fapt putine. N-au mai nimic de zis, si nu sunt interesante. Am jucat al 3-lea joc de cel putin 10 ori, chiar daca experienta este fundamental aceeasi de fiecare data, la fiecare sesiune mai descopeream ceva, o replica ascunsa, o descriere amuzanta la o gaina in mlastina, orice, si intotdeauna ascultam TOT ce aveau de spus personajele, fie ca ducea sau nu povestea principala a jocului mai departe. Ce-i drept, si al 4-lea are o diversitate destul de impresionanta, dar doar cantitativa, nu calitativa. Si pe acesta l-am jucat de mai multe ori, dar nu prea aveam rabdare sa AUD ce au de zis personajele. Iar cat despre ultima parte, nici nu tin minte exact ce se intampla in ea.
Mai nou, primul joc a fost ‘masterizat’ si relansat, cu grafica noua si, mai important, voci noi. Chiar vocile originale, ceea ce adauga foarte mult la placerea de a juca, altminteri este ca si cum te-ai uita la un desen animat cu sunetul oprit si cu subtitrari. Sper sa primeasca si al doilea acelasi tratament. Recomand cu caldura primele 3 jocuri din serie, The Secret of Monkey Island, LeChuck’s Revenge si The Curse of Monkey Island. Daca va plac, cu siguranta nu o sa va puteti abtine sa le incercati si pe restul, care nu sunt proaste, doar ca impresia va fi una slaba, iar jocurile usor de uitat. Iar daca tot fac recomandari, prima si ultima pe lista este Grim Fandango.
REVIEW INSCRIS IN CONCURSUL 2 GAMES 4 FUN EDITIA A II-A