Cel mai important artist de cinema din Romania isi continua cautarile. Filmul lui Cristi Puiu, Aurora, e un fel de documentar observational imaginar, care ne prezinta drumurile prin Bucuresti ale unui cetatean destul de respectabil, desi vizibil iesit din apele lui (Puiu insusi), de-a lungul unei zile (plus cateva ore), timp in care ucide patru persoane.
Procedand complet altfel decat personajele unui film obisnuit, dar asa cum ar putea foarte bine sa procedeze niste oameni reali, urmariti fara stirea lor de un documentarist, personajele de-aici se adreseaza unele altora fara a folosi genul de marci („mama“, „tata socrule“ etc.) ce i-ar permite spectatorului sa desluseasca rapid relatiile dintre ele. In plus, relatiile tind sa fie incurcate – femeia pe care spectatorul e incurajat s-o ia drept sotia eroului se dovedeste a nu fi sotia lui, celalalt barbat prezentat la un moment dat ca facand parte din viata ei nu e identificat etc.
Filmul e o incercare de a reprezenta incurcatura unei vieti de om – a oricarei vieti – intr-o maniera perfect lucida, dar fara a i-o livra spectatorului ita cu ita, ordonata in calupuri de informatii clare, asa cum fac filmele obisnuite. Puiu pare sa se afle in cautarea unui nou tip de reprezentare realista, capabil sa prezerve, sub forma de sugestie, ceva mai mult din densitatea, din incalceala, din acea totalitate a vietii (vietilor) reale, pe care filmele obisnuite o simplifica sau o dilueaza.
In acest demers, el se sprijina pe imaginatia si pe virtuozitatea tehnica cu care stie sa coregrafieze scene (in cadre lungi) ce, desi contin personaje cu identitati neclare, angajate in interactiuni de neinteles, produc in permanenta mici surprize, detalii incongruente sau bizare, noi si neobisnuite tensiuni, alte si alte mistere.
Click pentru detalii film, foto, trailer si program.
***
Click pentru cele mai recente review-uri.