„Monica Barladeanu e un atu – personajul ei e excelent si
e jucat chiar bine. Cit timp juca doar in reclame la coniac sau pe prima pagina
a revistelor mondene, nu m-a convins. Acum, da”, scrie Costi Rogozanu pe
Voxpublica.
Am vazut filmul scris si regizat de Bobby Paunescu (si produs impreuna cu Cristi Puiu). Bobby s-a resemnat intr-un manierism cuminte dupa Noul Val. „Francesca” nu va surprinde pe nimeni, dar va surprinde placut cu amanunte. Cred eu, cu mintea mea de literat amator de blockbustere.
Povestea e simpla: pregatirea de plecare a unei fete (Monica Barladeanu) spre Italia. Complicata clasic: iubitul e indatorat la niste camatari, mama modesta spera naiv la viitorul fiicei, prietenii ii spun sa „nu”, dar o ajuta etc.
Ce nu merge:
– sint sincope, sint momente in care Barladeanu „joaca” prea mult, sint burti prea „estetice” pentru gustul meu, dar si pentru pretentia dur-realista a filmului
– prea mult epigonism cum spuneam – scoala Puiu-Mungiu-Porumboiu si-a facut treaba, dar sper sa nu devina dictatoriala in rindul noilor regizori. Pe de alta parte, e de apreciat ca Bobby Paunescu s-a inscris modest in trend si n-a venit cu ambitii prostesti.
Ce e bun in film:
– are o scena memorabila de incercare de sex intre protagonista si iubitul impovarat de datorii si de mustrari de constiinta. in momentul preludiului se aude o voce inocent poruncitoare: nu arunca chilotii pe jos! Sexul esueaza, incepe “lamurirea intre iubiti” care se afla exact la opus.
CITESTE MAI DEPARTE pe VOXPUBLICA!