Si a fost ziua horror…
Daca tot am fost toti, sau majoritatea (unii dintre noi mai si dorm sau se duc la alte filme), sa ne bucuram de colectia de spaime, traume, orori si pozne oripilante, urmatorul reportaj post-festum va avea forma unui dialog in trei.
Date fiind circumstantele nomenclatorice bizare, deoarece prescurtarea numelor ar duce la confuzii majore, ne vom abtine gratios.
Cristi Marculescu: Dragi prieteni si colaboratori, ne-am adunat aici, in aceasta chicineta pentru a evalua ziua speciala de filme de groaza a Festivalului de Film de la Iasi.
Catalin Moise: Da.
Catalin Mesaru: Sa purcedem, dara.
Cristi Marculescu: Revazut 30 Days of Night. RamAne un film foarte bine facut. Cel putin in prima jumatate de ora, functioneaza ca thriller, spectatorul nestiind cine si de ce arde celulare si ucide patrupede latratoare. Tensiunea care se aduna nu dispare odata cu aparitia vampirilor ci creste. Elementele de gore nu fac decât sa ilustreze o recitire inteligenta a mitologiei vampirice.
Catalin Mesaru: Am realizat astazi ca de fapt este o trimitere la Jurnalul lui Anne Frank unde vampirii sunt nazisti, iar locuitorii din Barrow, Alaska, evrei.
Cristi Marculescu: E usor sa iei peste picior filmul mai ales ca nu ai citit comics-urile lui Ben Templesmith si Steve Niles.
Catalin Moise: Dar lui ii place filmul. Mi se pare ca functioneaza in continuare admirabil pentru un film cu vampiri a carui miza este, de fapt si de drept, una emotionala.
Catalin Mesaru: Si filmul nu e tezist?
Cristi Marculescu: Pe scurt, a fost un start excelent pentru ziua filmelor de groaza. Din pacate, continuarea, cel putin pe mine m-a dezamagit teribil. Giallo-ul maestrului italian Dario Argento parându-mi-se flasc, senil si inestetic.
Catalin Mesaru: Din pacate, ai plecat din sala dupa primele 20 de minute. Altfel, ai fi vazut criminalul, copilul bastard al lui Jackie Stallone cu Toto Cutugno si Maradona.
Cristi Marculescu: Madonna?
Catalin Moise: Nu. In acest film este vorba despre: un individ hepatic care rapeste tinere singuratice, spre disperarea lui Adrien Brody in rol de comisar italian,care este ajutat de sora ultimei victime.
Cristi Marculescu: Ar trebui sa zic ceva dar ma abtin, oricum fotomodele mai urâte decât in filmul asta eu nu am vazut.
Catalin Mesaru: Saracul Argento, dupa Il Cartaio si La Terza Madre si-a pierdut complet tupeul, orice aptitudine regizorala si orice reper estetic. Se pare, totusi, ca si-a gasit un reper narativ. Motivele-mi par inimaginabile. Nimeni nu poate pretinde coerenta de la giallo-uri si genul acela punk de cinematograf italienesc din deceniile 6-7-8.
Catalin Moise: Avand in vedere ca pe vremea când regiza episoade din Masters Of Horror, parea sa aiba mintea netulburata mi se pare mai probabil ca Giallo este o comedie intentionata.
Catalin Mesaru: Au contraire, Argento nu a avut in viata lui niciun pic de umor in filme. Nu cred ca poate fi vorba de ceva asumat. Probabil este vorba despre posibilitatea ca Asia i-a papat toti banii si mai avea nevoie de niscaiva parale pentru azil.
Cristi Marculescu: Pe vremea cand regiza Masters Of Horror, adica in urma cu cca 3 ani! Din fericire, al treilea film a fost o surpriza placuta. Paintball.
Catalin Mesaru: Da, placut destul de mult. Are setting-ul din Battle Royale si Blair Witch Project si voyeurismul (non-sexual de data aceasta) din Hostel.
Catalin Moise: Si despre ce era, de fapt, vorba in film?
Cristi Marculescu: Aproximativ 8 indivizi si individe ajung la un concurs exclusivist de paintball. Sunt undeva intr-o padure care se va dovedi a fi intr-o tara din Estul Europei. Afla foarte rapid ca cineva, poate membrii echipei adverse, foloseste munitie de razboi in locul bilutelor cu vopsea. Ca in orice situatie de criza, ies la iveala cele mai rele aspecte ale personajelor. Suntem intr-un survival horror deci se face abstractie de latura empatica a protagonistilor. Filmat isteric, poate prea isteric (cred ca la asta te refereai când ai mentionat Blair Witch Project) si preluând ideea unor genii ale raului care orchestreaza carnagiul pentru propriile delectari sinistre.
Catalin Mesaru: Adica niste corporatisti frustrati si cu bani platesc pentru a participa strict vizual la secerarea middle class-ului.
Catalin Moise: Nu regret ca nu l-am vazut pentru ca The Boat That Rocked a fost o desfatare umoristica a simturilor.
Catalin Mesaru: Sunt sigur ca ti-ai fi dorit s-o vezi pe blondina schelalaind asemenea blondinei din Texas Chainsaw Massacre-ul lui Tobe Hooper. Nu mi s-a parut atât de obositor, e filmat ceva mai zgâltâit decât Public Enemies si nici nu este cu Christian Bale. Plus momentele artistico-coregrafice cu viziune termica.
Cristi Marculescu: Chiar ma temeam ca vizorul cu detector termic este un truc regizoral ieftin.
Catalin Moise: O, nu. Dar ce e?
Catalin Mesaru: In afara de faptul ca face crimele mai interesante, are si un rol in structura narativa.
Cristi Marculescu: Tocmai pentru ca cele mai oribile torturi si executii sunt filmate cu heat vision, filmul transcede cumva limitarile unui simplu gorn.
Catalin Mesaru: Normal ca transcede, doar niciuna dintre demoazele nu este sexy. Cum nu este sexy nici corporatista bancara din Drag Me To Hell pe care nu l-am revazut pentru ca il vazusem deja cu totii. In schimb, am ales sa merg la un film argentinian de arta produs de catre Almodovar: La mujer sin cabeza.
Cristi Marculescu: Ha ha! Ti-am spus ca am dubii referitoare la ce ai citit pe IMDB.
Catalin Mesaru: Eu am citit pe IMDB cum ca filmul ar fi despre o femeie care isi pierde capul (nu a fost foarte clar din recenzie daca la propriu sau la figurat) intr-un accident rutier si este bântuita de fantome.
Catalin Moise: E un film din competitie?
Catalin Mesaru: Stai sa arunc un ochi pe program. Era o avanpremiera. Nesansa mea ca mi-a fost prea lene sa imi misc corpul pluridezvoltat spre a viziona The Good The Bad The Weird pentru a sasea oara.
Cristi Marculescu: Prin corpul pluridezvoltat vrei sa spui ca esti gras si lenes?
Catalin Mesaru: Ok.
citeste mai departe pe iasifilmfest.ro.