De Citit : Altele

Povestea „pisicii-eroine” Vidas

| 18 iunie

-Primit pe mail si postat la cererea unui anonim

 

Intersectie la rascruce de drumuri: 3 suflete diferite. Eu – un suflet rece fara resentimente fata de nimic din jur, doamna “Miki, de la Mikey Mouse” si pisica subreda cu ochi expresivi. Trec pe strada in drum spre casa pe o straduta, iar in dreapta mea un pisoi mic si subred incearca a traversa strada grabit, schiopatand, mersul ii era foarte sacadat. Deoarece ador animalele, din instinct am “pisssait-o” trecator, neavand ganduri prea mari de interactiune… m-am aplecat totusi sa verific daca este bine, vazand cu putin timp in urma schipatatul. Nici n-am apucat sa ma apropii de ea ca aud din spate o voce de femeie batrana si sufletista :
-“Tine-o acolo putin de vorba, maica, ma duc pana aici sa-i dau de mancare unui catel si vin imediat sa-i dau si ei!” spuse, indreptandu-i-se corpul spre directia opusa in diagonala spre o curte, dar capul stand indreptat spre noi, fara sa vada pe unde merge. Stia locul pe de rost.
eu – “Pai.. n-am de ce s-o tin, ca oricum e lovita si sta pe loc!”
Instantaneu doamna si-a schimbat traiectoria si a traversat spre noi intr-un suflet strigand cu vocea ce se schimbase, trista:
-“Vai, Doamne! E lovita? Ma doare sufletul, hai, mai, puiule”, spre pisica, “Vino, pisule…ce-ai patit?”
Ma uit mirat la doamna, apoi spre pisica. Doamna Miki, iar:
-“Ah, si am vazut-o chiar zilele trecute pe aici, zburda, era jucausa si vesela… acum s-a intristat. O vazusem alerga pe aici si am avut asa … o viziune a viitorului, am prevazut ca o sa pateasca ceva”… instinctiv, am privit-o pe femeie putin mirat de ceea ce-a spus, deoarece era o sarmana care nu putea lega doua cuvinte corect, insa m-a impresionat, nu ma asteptam sa putem conversa despre viziuni ale viitorului insa doamna, simtindu-se probabil jenata si fiindu-i frica sa nu fie judecata de cele spuse, precum se intampla in societatea noastra, si-a retras gandul cu:
“Ei, de fapt, nu am viziuni ale viitorului, ziceam asa, dar m-am gandit doar…”
In fine, revenind la pisica cu privirea, ma uitam in ochii ei si am simtit mila, dupa mult timp, mai mult datorita empatiei doamnei de langa mine, nu-mi venea sa cred cat poate suferi respectiva pentru o fiinta abia intalnita. Vocea ei milostiva mi-a trezit cateva resentimente, mi-a activat ceva… Privind pisica fix in ochi s-a creat o conexiune puternica, nu-mi venea sa cred in ce hal arata, jerpelita, schiopatand, picior din fata fiind extrem de umflat, iar cel din spate rupt, insa tot se straduia sa supravietuiasca, puternica, fara frica, pura, fara sa stie ce-a patit, fara sa constientizeze durerea la care era supusa, nu scotea un sunet, m-a privit fix, avea un intuneric-albastrui in pupila ce m-a captivat, mi-a transmis un mesaj pur si sincer, un sentiment de genul: “In ce lume incorecta traim!”
Doamna de langa mine a inceput sa planga, sa se smiorcaie, sa-mi zica cat de mult si-ar dori sa o ajute dar ca nu stie veterinare non-stop si nu are bani, si ce nasol e sa fii sarac si sa nu poti face ce vrei cand vrei, ca ii este sotul pe moarte si nu-si permite, samd. Deja simteam ca nu pot pleca precum as fi trecut in mod obisnuit cu gandul sec “eh, asta-i viata, unii se nasc, altii mor, asta este mersul, daca nu ma intereseaza si merg mai departe nici n-o sa stiu ce a patit, n-o sa ma afecteze”. Am stat putin pe ganduri…

 

Deja ma gandeam la solutii, am dat doua mesaje unor prietene care stiam ca sunt la medicina-veterinara. Mi-am amintit de o persoana cunoscuta si voua, Creaturi Dragute, citind un interviu cu ea de mai demult (am atasat aici interviul – Povestea fetei care salveaza viata unui caine prin dragoste pentru animale – Creaturi Dragute), si stiind ca a actionat asemanator in cazul unui caine am apelat-o, a raspuns la telefon si m-a intrebat care este situatia exacta, in timp ce vorbeam am observat ca este mult mai grav, sub piciorul umflat spre burta avea o taietura imensa iar carnea iesea din corp, lucru care m-a intors pe dos. Ii explic situatia, ma pune in legatura cu niste oameni grozavi ce si-au deschis un cabinet pe Kogalniceanu, langa Krishna, dupa ce dau detaliile necesare mi se spune “Deci este o urgenta!”… eu deja intrebam daca mai are rost sa o aduc, nu credeam ca are vreo sansa de supravietuire. Am inchis telefonul stabilind ca o aduc imediat, doamna Miki a prins-o, fiind mai priceputa putin decat mine datorita vocii sale putin mai prietenoase, am pus pisoiul intr-o punga, desi incerca sa fuga si zgaria facea ca toate cele. Doamna mi-a dat adresa ei, nr de telefon si mi-a spus ca ma ajuta cu o parte din suma ce urma a fi platita la veterinar. Am zbunghit-o. Nici un taxi, nicaieri, putina baterie, drumuri multe de facut dupa veterinar. Ajungem intr-un final la Cabinetul Veterinar Kogălniceanu, suntem primiti inauntru, pisica este studiata cu foarte mare atentie si discernamant, mi se transmite ca va intra in operatie. Intre timp, i-am “furat” bicicleta Creaturii Dragute si am dat o raita prin centru sa mai strang niste bani, suma finala fiind mult prea corecta pentru cat s-a lucrat deoarece, in primul rand era toiul noptii, dar in al doilea rand si mai important, rana nu era din ziua respectiva, nici de cu o zi in urma, nici de cu trei zile in urma, umbla astfel de vreo saptamana, iar taietura nu era de la o lovitura de masina, precum am crezut initial, ci de la o muscatura de caine, piciorul fiind umflat deoarece s-a infectat, nu ma pricep la termenii tehnici, insa fix substanta infectiei a facut-o sa supravietuiasca atata timp, chiar ma intrebam de ce miroase atat de puternic si urat in zona deschiderii.

Neputand asista la astfel de imagini, am stat mai mult pe afara asteptand in timp ce medicii veterinari au lucrat cu multa atentie si pasiune sa salveze pisica “eroina”. Dupa operatie, totul foarte linistit, era ok, isi revenea din ce in ce mai mult, ramanand peste noapte in cabinet pentru a fi supraveghaeta ideaproape pentru orice eventualitate, ceea ce a picat foarte bine deoarece eu nu as fi avut unde sa o duc. Am plecat fiecare la casa lui asteptand a doua zi ca sa vedem daca supravietuieste, dar ni s-a oferit siguranta ca va fi bine. Ceea ce s-a si intamplat, in momentul actual pisica este inca la Cabinet Veterinar Kogălniceanu , care poate fi recunoscut dupa desenul gigant de la Creaturi Dragute. Isi revine pe zi ce trece deoarece a fost ingrijita cu foarte mare dragoste si afectiune. A fost supranumita pisica “eroina” deoarece a avut dorinta de viata si vointa foarte puternica, desi nemananca de zile intregi, sa umble cu rana aceea ca si cum nimic nu s-a intamplat, fara sa se planga, fara sa bage de seama, si-ar fi trait ultimele clipe facand ceea ce face in mod normal o pisica, traindu-si viata, din aceasta cauza cred ca cel mai potrivit nume pentru aceasta faptura ar fi “Vidas”. Bizara coincidenta este ca fix inainte de a o lua pe acea straduta niste prieteni cu care ma intalnisem povesteau de caini intalniti in viata lor, caini care sfasie pisici. Doamna “Miki de la Mikey Mouse”, putin cam magica, iar oamenii care i-au salvat viata in toiul noptii, putin cam ingeri pazitori, nu credeti?

 

Va invit sa-i sustinem pe cei care au salvat-o pe “VIDAS”, aveti aici pagina de facebook: Cabinet Veterinar Kogălniceanu , se vedea ca o fac cu drag din inima pentru a salva suflete, sau a repara corpurile lor. Mi s-a si spus cand mi-am cerut scuze pentru ora si dupa ce-am multumit pentru toata rabdarea si eficacitatea de care au dat dovada: “Noi asta facem, cu asta ne ocupam!”

 

Sunt foarte multi tineri care termina facultatatea si aleg sa plece in strainatate pentru un trai mai bun, dar in urma multor evenimente va pot garanta, din punctul meu de vedere, ca studentii care aleg sa ramana in Romania si sa lupte, incercand a schimba situatia in care ne aflam, vor reusi! In mai multe domenii urmeaza sa vina niste generatii cu alta perspectiva, mult mai pozitiva si mai puternica, in orice domeniu, fie ca vorbim despre medicina, psihologie, samd. Cinste lor!