Sentimente si resentimente este o recenzie la romanul Vezi mai jos: dragostea, de David Grossma.
Exista recurs si apel pentru nedreptatile criminale? Mai mizeaza cineva, cum indemna mai demult, Adam Michnik, pe principiul amnistiei fara amnezie? Se poate exorciza „fiara” nazista din vietile celor atinsi de gheara ei?
Momik, singurul copil al unei familii trecute prin calvarul lagarelor de exterminare, alege o varianta stranie: blindajul antiafectiv. El isi doreste sa devina o fiinta de gheata, surda la rugaminti si insensibila la stimuli. O platosa rece, indreptata impotriva oricaror forme de caldura. Ceva se petrece insa si proiectul da gres. Clatinat de povestile pe care le aude din gura unei rude apropiate, Momik se lasa pana la urma atins de „microbul omeniei”. Prin Vezi mai jos: dragostea, David Grossman nu construieste insa un simplu scenariu al impacarii cu trecutul.
Cartea de fata repune in discutie momente cheie din istoria universala cu ajutorul unei viziuni artistice. Din aceasta perspectiva, comparatistii s-au grabit sa aseze alaturi de trei carti „grele” din literatura moderna: Un veac de singuratate, Zgomotul si furia si Toba de tinichea. Probabil insa ca David Grossman nu si-a propus sa aspire la gloria literara a lui Márquez, Faulkner sau Grass. Romanul lui e o incercare ambitioasa de contextualizare a Holocaustului in limba, literatura si mentalitati.
CITESTE MAI DEPARTErecenzia semnata de RADU PARASCHIVESCU pe Bibliofagia.ro.