De Citit : Editoriale

‘ciu!

| 27 octombrie

Am scris destul despre anotimpuri, insa despre bolile care le insotesc n-am scris niciodata.

Pentru ca niciodata nu am vazut atatia oameni bolnavi ca anul acesta. Pot sa va spun, cu mana pe inima, ca in momentul de fata, toti oamenii pe care eu ii cunosc au fost bolnavi in ultima luna. Si dumneavoastra, si tu. Toti am fost. Nimic grav, mici raceli, mari raceli, raceli ascunse, raceli de trei zile, raceli de trei luni, raceli care inca tin.

Eu, de pilda, am reusit sa fiu bolnav de trei ori consecutiv, fara sa-mi treaca. Mai precis, inainte sa ma fac bine, raceam din nou. Am avut trei tipuri diferite de raceala: la inceput am avut una simpla, in care doar aveam o mica jena in gat, dupa aia, intr-o dimineata, am stranutat puternic si am trecut la una ca o alergie si, in ultima vreme, am inceput sa am probleme cu amigdalele. Inca nu mi-a trecut. Nici mie, nici celor doi colegi raciti din jurul meu. Unul a inghitit pastile, altul a facut injectii. Nu le-a trecut. Eu nu m-am tratat cu nimic si, deja, nu ma simt mai bine. Daca n-as fi atat de ipohondru, as putea trai cu raceala asta toata viata. M-as putea obsnui cu ea, asa cum unii oameni se obisnuiesc sa umble cu capul gol sau sa nu poarte chiloti. Aveam raceala asta si asta vara, si toata toamna, iar iarna am fost racit de cand ma stiu.

Ultima oara m-am si lasat de fumat dintr-o raceala din asta si zau daca nu asteptam una ca sa ma las iar. Nu pot sa ma las de fumat decat racit. Dar, ca sa revin la introducere, nu am mai pomenit raceli ca astea, sa nu treaca daca le ignori. N-am mai pomenit nici atatia mucosi, si n-am mai pomenit sa ma plictisesc de o boala. Cand am avut varsat a fost foarte enervant, dar raceala asta zau ma face sa ma simt ca un fruct care a inceput sa mucegaiasca sub nas. Poate daca scriu de ea, dispare.