Ce-are ea si n-au altele?
Ciudat de buna e Delta asta. Pentru ca e orizontala precum campul nostru vizual. Pentru ca are apa multa si apa tine sentimentele asa cum sarea tine apa. Pentru ca nu are fire de curent care sa-ti scurt-circuiteze privirea. Pentru ca primeste atatia pesti, atatea pasari, atata viata, incat te simti binevenit. Pentru ca totul e salbatic. Pentru ca drumurile fara pulbere au parapeti verzi, moi, atarnati in apa. Pentru ca Vasile, om de delta, a oprit ploaia asa cum a promis, doar cand i-am dat de baut. Pentru ca vezi cai salbatici jucandu-se si alergandu-se. Pentru ca strazile de nisip au acoperis de salcam. Pentru ca toti copacii au o mana de crengi care se-ntinde alene, parca asa, cu un cascat, spre nori. Pentru ca exista ceva acolo care te face sa te simti altfel si nu e numai psihologic. Pentru ca bei palinca de 56 de grade si nu te imbeti, doar te-nveselesti. Pentru ca borsul de peste iese perfect si chiar vreau sa zic perfect. Pentru ca sunt maci pe peste tot. Pentru ca oamenii de-acolo nu stiu in ce an sunt. Pentru ca si tu uiti in ce an esti. Pentru ca jumatate de sat a venit de prin tara si n-a mai putut sa plece. Pentru ca soseaua pana la Delta e asa de frumoasa ca parca te-anunta ce te-asteapta, mereu. Pentru ca exista un albastru de Dunavat. Pentru ca inca nu sunt hoteluri de cinci stele. Pentru ca ajungi pe apa la mare, asa cum mi se pare si normal. Pentru ca orchestra din tufisuri isi acordeaza in permanenta instrumentele. Pentru ca miroase a Delta si numai a Delta. Pentru ca creierul isi aduce aminte ca are aceeasi forma de mii de ani. Pentru ca sufletul iti calca pe apa ca un miracol. Pentru ca tot ce te opreste sa vorbesti despre ea e capatul paginii.