In trecere pe langa o librarie am vazut afis cu mesajul: “Tu pe cine vrei sa faci fericit de sarbatori?”. Atat mi-a trebuit ca sa ma bantuie intrebarea asta zilnic. Sa imi dau seama ca eu mi-as dori sa pot sa fac pe toata lumea bucuroasa, sa vad cum se lumineaza fata celor care trec pe langa mine, si asta nu de la multele becuri care impodobesc orasul. Dar peste tot se pun bariere, pana si in fata dorintelor de a provoca fericire.
Ce poate fi fericirea pana la urma? Undeva am citit ca pentru a fi fericit trebuie sa fi cunoscut cu adevarat suferinta. Pot sa ma gandesc atunci ca unii de-abia asteapta sa sufere ca apoi sa fie fericiti? Sunt rea, stiu. Si nu e sezonul. Vine Craciunul, vine alt an, 2010, vin schimbari, cel putin pentru mine. Revin.
Pe cine as ferici eu: pe batranica cu obrajii rosii si privire calda, pe care am vazut-o azi in Catedrala si care mi-a fost atat de draga, pe tipa de la librarie care a fost amabila cum rar mai intalnesti in ziua de azi (in magazine), pe cel care in tramvai fiind, a uitat sa coboare la statia la care trebuia (gandurile grele, omatu mare!), pe copiii care mi-au iesit in cale si se smiorcaiau de parca le-ar fi furat cineva scrisorile catre Mos Craciun, pe oamenii cu care dau nas in nas in drumul meu spre job, pe toti cei care ii simt aproape zi de zi, cu care interactionez si care stiu care apreciaza gesturi simple, dar frumoase.
In Anul Nou se da fericire, veniti de o luati!