…cand nu vom mai fi
S-au îngramadit timisorenii la 2012 de parca era sfarsitu’ lumii. Se pare ca, la apocalipsa, toti vrem locuri in primul rand.
In fata spectacolului final ne apuca simultan frica si fascinatia. La fel ca pe profetul ticnit, jucat de Woody Harrelson, care nu vrea sa fuga din fata catastrofei pentru ca „e prea frumoasa”. Mai e ceva: triumful supravietuitorului. Sentimentul acela reconfortant cand moare toata lumea, iar tu continui sa respiri, in sala, intre doua imbucaturi de popcorn.
Pe asta a mizat mereu genul disaster film. Iar 2012 e filmul-dezastru absolut.Si-au dat concursul vechile staruri: cutremurul, vulcanul, catastrofa aviatica si navala (à la Titanic), uraganul din The Day After Tomorrow, explozia solara din Knowing, potopul si Arca lui Noe. Au absentat Godzilla din Godzilla si extraterestrii din Independece Day, ambele regizate de Robert Emmerich, acest emerit „Master of Disaster”. Ca o coincidenta, primul sau film se chema Principiul Arcei lui Noe.
La ultimul, recte 2012, nu te poti duce ca la un film serios. Are prea multe fisuri. Daca il privesti insa ca pe o colectie meseriasa de efecte speciale, s-ar putea sa te impresioneze. Nu cauta mesaje mai adanci. Desi, ar fi unul: un calugar budist umple pana la refuz o cana cu ceai si ii spune ucenicului ca, pentru a invata, uneori „trebuie sa te golesti”. Daca umanitatea o va lua de la zero vreodata, sper sa facem mai putine filme-dezastru si mai multe Festivaluri ale Filmului Francez. Week-end-ul acesta, la Timis, ai sase filme. Din alta lume.