motto: dinspre Nego catre Anita
Cum vin Sarbatorile, cum faptele bune sunt la mare cautare, cum Nego m-a rugat sa-i sar in ajutor, am decis sa-i ofer spatiul vorbelor mele, pentru o frumoasa cauza. Asadar si prin urmare, iata despre ce anume este vorba:
Aducere aminte, munte, cabana, bagaje, agitatie, fericire, nebunie, confuzie, tu langa mine, zambet, betisoare, gandul meu la zambetul tau, foc. Noi doi si focul nostru. Te- am luat in brate si timpul ce a urmat am inceput sa-mi dau seama cine esti si ce insemni pentru mine. Am petrecut clipe frumoase si sentimente de neuitat, privind mandri la focul care crestea si ne incalzea. Uitasem complet de cei din jurul meu, te vedeam numai pe tine, auzeam doar glasul tau. Trecuse timpul, incepusera sa apara si ceilalti in lumea noastra sa-mi faca tot felul de invitatii, critici si glume cand au realizat ca vreau sa-ti raman alaturi. Voiam sa potolesc zumzetele, m-am ridicat de langa tine asigurandu-te ca revin imediat. Nu-mi amintesc cum au trecut minutele, stiu doar ca am facut greseala sa cad prada jocurilor din jurul focului. Mi-am pierdut mintile si echilibrul, am pierdut sirul zilelor, te-am intristat. Am incercat sa ma apropii, dar in neandemanarea mea focul s-a stins pe jumatate. Disperare, panica, foc care incepe sa palpaie putin, dar graba strica treaba si lasa doar jar.Tu care te uiti in ce parte sa pleci, eu care te prind de mana si îti spun: da-mi o sansa sa-mi repar greseala, da-mi o sansa sa reaprind focul si nu-mi spune sa incerc maine, cand doar din jarul acesta pot cladi un foc la fel, ba chiar mai mare!