Actiunea are loc din nou pe Marte, planeta care a suferit unele transformari pentru a putea sustine viata. Anul este 2125 si fostii tai aliati, Earth Defence Force (EDF), au devenit acum antagonistii. Pe scurt, din cauza economiei subrede a Pamantului, Marte a devenit o colonie unde oamenii sunt obligati sa munceasca sub stricta supraveghere a soldatilor EDF, considerati initial niste salvatori.
Jucatorul ia rolul lui Alec Mason, un inginer specializat in minerit care vrea sa-si gaseasca fratele, Daniel, si sa inceapa o viata noua pe Marte. In schimb, descopera cu stupoare ca acesta face parte din Red Faction si in plus vede in actiune metodele barbare ale EDF-ului, fiind martor la moartea fratelui sau. La randul lui, Alec este salvat la limita de membrii Red Faction, care ii propun sa li se alature. Si mai mult din dorinta de a se razbuna, acesta decide sa-i ajute in misiunea lor de a elibera Marte de sub controlul EDF.

Din pacate, pe parcursul jocului, Mason va intalni foarte putine personaje, iar acestea sunt foarte slab prezentate. Odata intalnite, jucatorul va comunica cu acestea doar prin intermediul radioului și pana la sfarsit ele vor mai aparea de maxim doua ori. Acest lucru nu iti permite sa te atasezi de personajele secundare si-ti ofera un motiv foarte bun ca sa tratezi povestea superficial, mai ales ca ea nici nu este teribil de interesanta.

Planeta Rosie este impartita in sase sectoare ce trebuie eliberate pe rand pentru a igzoni fortele EDF. Asta presupune reducerea controlului EDF la zero, obiectiv ce poate fi atins prin mai multe mijloace.

Fiecare sector are mai multe misiuni secundare ce pot fi indeplinite pentru Red Faction, diminuand astfel controlul EDF asupra planetei. Sunt aproximativ zece tipuri de misiuni care vor fi din ce in ce mai provocatoare cu fiecare sector. Acestea variaza de la eliberare de ostatici si distrugerea de proprietati EDF in valoare de un anumit numar de credite pana la participarea la raiduri impotriva unor obiective importante sau la apararea impotriva atacurilor venite din partea EDF. Și cu toate ca sunt destul de variate si provocatoare, dupa un timp ele devin repetitive si plictisitoare.

De aceea, un mod mult mai antrenant de a scadea gradul de control intr-o anumita regiune este distrugerea cladirilor importante. Acestea sunt de doua tipuri: de importanta medie (care sunt destul de raspandite) si de o importanta ridicata (doar 2-3 in fiecare sector). Cum era de așteptat, cladirile importante sunt foarte bine aparate de soldati inarmati pana in dinti, insa distrugerea acestora scade o mare parte din controlul EDF in acea regiune.

Sectoarele au intre doua si cinci misiuni principale care trebuie indeplinite pentru a putea avansa. Acestea sunt oferite pe rand, in functie de nivelul de control din acea zona, iar cand acesta atinge zero mai trebuie indeplinita o misiune finala pentru a elibera sectorul si avansa la urmatorul. Mai repetati acest lucru de cinci ori si ati terminat jocul.

Pe langa scaderea gradului de control, indeplinirea misiunilor secundare ridica si moralul locuitorilor din sectorul in care va aflati.
Un moral ridicat inseamna ca veti avea cu voi ocazional niște aliati care sa va ajute in lupte, dar acestia mor repede, iar moralul trebuie sa fie foarte ridicat pentru ca numarul camarazilor sa fie suficient de mare ca sa conteze cu adevarat. Ori asta se intampla fix inainte de eliberarea unui sector. Dupa ce se trece la urmatorul, moralul revine la zero.

Din fericire, durata single-player-ului este un pic mai lunga decat „norma” din ziua de azi, fiind aproape imposibila terminarea campaniei in mai putin de zece ore. Aici insa intervine si dificultatea jocului, care in unele momente poate fi incredibil de greu. Ultima misiune de exemplu pune mari probleme si pe cea mai usoara dificultate.

Evident, punctul principal de atractie il reprezinta faptul ca orice cladire ce iti apare in fata poate fi distrusa. Mai mult, fiecare structura nivelata iti ofera Salvage (ramasite), moneda locala pe Marte.

Pe parcursul campaniei pot fi intalnite diferite mini-jocuri in care trebuie sa distrugi o anumita cladire cu diferite arme intr-un anumit timp. Pe langa faptul ca acestea pot fi provocatoare cateodata, ele te și ajuta sa intelegi cum poate fi nivelata o cladire mai repede, fiindca distrugerile au la baza considerente arhitectonice. Așa ca e mult mai eficient sa distrugi pilonii de sustinere decat sa te apuci sa darami un avanpost caramida cu caramida. Exista insa unele exceptii, cand anumite cladiri vor ramane "in picioare" desi singura lor legatura cu pamantul este o bucata de fier aparent nesemnificativa.

Urmand tendinta ultimilor ani, Red Faction: Guerilla are incorporat un sistem de cover care insa este aproape inutil dat fiind faptul ca obstacolele sunt distruse usor. De asemenea, inamicii sunt destul de destepti incat sa distruga imediat cover-ul dupa care te ascunzi, asa ca n-o sa poti sta intr-un loc prea mult timp. Si ca tot veni vorba de inamici, comportamentul lor este extrem de natural. De exemplu, cand dispaream din campul lor vizual, ei incepeau sa ma caute in directia in care ma vazusera ultima data, neavand un al saselea simt care sa le spuna unde ma aflu.

ARTICOL DESCALIFICAT DIN CONCURSUL 2 GAMES 4 FUN!
– motivatie: text plagiat; vezi articolul original aici –