Mos Craciun n-a fost dintodeauna un batran rotofei, cu fata de bunic si costum rosu, asa cum l-a desenat Coca-Cola. A fost chiar opusul. Un mos ursuz, zgarcit si crud cu toata lumea, inclusiv cu el insusi. Chiar si un mos egomaniac merita a doua sansa. Asta e povestea lui Ebenezer Scrooge: Poveste de Craciun.
La 166 de ani de la aparitie, fabula lui Charles Dickens ramane neasteptat de puternica. Filmul lui Robert Zemeckis este fidel cartii, inclusiv ilustratiilor din prima editie. Dar, mai departe, spectacolul vizual este la zi. Ba, as indrazni sa zic, un pic inaintea vremurilor. E prima oara cand am rau de inaltime la cinema. Fotoliul s-a transformat intr-un fel de aparat zburator. Am plutit alaturi de Scrooge (Jim Carrey) deasupra turlei unei catedrale. Am survolat orasul ca un vultur, la o viteza ametitoare. Zemeckis are o pasiune mai veche pentru zbor: a urmarit calatoria aeriana a unei pene in Forrest Gump sau a unui fulg de nea, in Polar Express.
Acolo folosise prima oara tehnica performance capture. Jocul actorilor e filmat 360° cu camere computerizate si recreat digital. Rezulta personaje mai convingatoare ca in viata reala si mai nuantate ca in animatiile clasice. Poveste de Craciun este un regal 3D pentru copii mici si mari. Aveti grija cu cine mergeti pentru că il veti imbratisa la sfarsitul proiectiei. Veti iesi din sala „usor ca un fulg, vesel ca un pusti”. Starea Craciunului ar trebui sa ne insoteasca tot anul – acesta e mesajul inaltator al lui Mos Scrooge. Iata un film care face bine.